Certurile între frați pot fi evitate printr-o educație bună

Familiile cu mai mulți copii se vor confrunta, cel mai probabil, cu conflicte între frați la un moment dat.

Certurile dintre frați pot fi evitate printr-o educație bună, dacă părinții știu cum să le gestioneze.

Ce pot face părinții, când apar conflicte între copii, pentru a ajuta la restabilirea calmului în casă

Dacă aveți mai mult de un copil, aproape sigur că ați experimentat deja certuri între copiii dvs.

Copiii au înclinația de a se certa, de a se provoca reciproc sau de a concura pentru posesiuni, putere sau atenția dvs. Deși sunt foarte frecvente, conflictele dintre frați pot fi perturbatoare și frustrante, distrugând noțiunea de gospodărie armonioasă și de familie fericită.

Este vorba de rivalitate între frați sau de certuri între frați?

Deși poate exista o oarecare suprapunere între aceste două forme de conflict, rivalitatea între frați se caracterizează prin sentimentul de competiție sau gelozie pentru recunoașterea și atenția părinților. Conflictele între frați implică certuri, împingeri, răniri fizice sau spargerea unor lucruri. Copiii doresc lucruri diferite și nu sunt capabili încă să negocieze, să împartă sau să rezolve o problemă.

Cum apare conflictul între frați, în timp

Începând cu sosirea unui al doilea născut, primii născuți au multe de schimbat, trebuind să împartă timpul și atenția părinților lor, precum și jucăriile și alte bunuri. Este normal să apară unele reacții în această perioadă. Copilul mai mare poate să manifeste resentimente față de fratele mai mic. Multe familii găsesc modalități ingenioase de a-l face pe copilul mai mare să aibă un rol special pentru noul sosit și să nu simtă că timpul părinților nu mai este în totalitate pentru ei.

În copilăria timpurie și mijlocie, copiii își dezvoltă multe abilități sociale, emoționale și de comunicare

Timpul este, de obicei, foarte scurt pentru această grupă de vârstă și adesea au mari dificultăți în a aștepta; capacitatea copiilor mici de a înțelege propriile sentimente și pe cele ale altora este încă în curs de dezvoltare; învățarea modului de exprimare verbală a sentimentelor și de rezolvare a unei probleme, prin compromis, partajare și luarea de decizii, este în curs de dezvoltare. În jurul acestei vârste, copiii petrec adesea mult timp împreună, ceea ce face ca aceasta să fie o perioadă de vârf pentru conflicte.

Copiii mai mari și adolescenții își dezvoltă de obicei propriile interese și identități unice pe măsură ce cresc. E bine să recunoașteți talentele și succesele fiecărui copil. Trebuie să fiți conștienți de cel pe care îl percepeți ca „favorit” și asigurați-vă că fiecare dintre copii are ocazia de a stabili o legătură cu dumneavoastră.

Păstrați-vă calmul

Una dintre cele mai importante – dar dificile – părți ale parentingului este gestionarea emoțiilor noastre. Atunci când copiii se ceartă, se bat sau pur și simplu nu se înțeleg, putem simți multe lucruri, printre care:

Frustrare – Nu am timp să mă ocup de asta!
Supărare – Nu pot suporta certurile!
Confuzie – ce să fac ca să opresc asta?
Îngrijorare – este normal?
Fiți liniștiți, este normal să simțiți așa ceva, atunci când copiii nu se înțeleg.

În primul rând, respirați și faceți o pauză înainte de a aborda situația. Amintiți-vă că aceasta este o parte importantă a activității de părinte, o oportunitate de a-i învăța pe copii unele abilități de viață.

Ajutați-i pe copii să se descurce cu sentimentele lor

Predarea controlului emoțiilor este o parte importantă a educației parentale. Primul pas este recunoașterea emoțiilor și denumirea lor, în funcție de vârsta copiilor. Ajutați-vă copiii să articuleze ceea ce simt – acest lucru poate ajuta la detensionarea situației. Asigurați-vă că îi întrebați pe ambii/toți copiii ce simt, nu doar pe unul dintre ei. Acest lucru îi ajută pe copii să se calmeze și să iasă din reacția ridicată de fugă, luptă sau îngheț.

Iată câteva exemple simple:

Văd că ești frustrat – este adevărat?
Pari supărat – spune-mi cum te simți.

Ghidarea rezolvării problemelor

Nu doriți să fiți arbitru tot timpul, așa că este important să vă învățați copiii cum să rezolve neînțelegerile fără dumneavoastră. Sprijiniți-i în parcurgerea pașilor de mai jos, astfel încât, în timp, să poată să o facă singuri.

Care este problema? Asigurați-vă că ambii (sau toți) copiii au un cuvânt de spus.
Care sunt câteva soluții posibile? Copiii pot fi creativi, încurajați-i să facă un brainstorming de idei. Acestea ar putea include ture cronometrate, activități alternative, împărțirea lucrurilor și așa mai departe.
Cu ce soluție puteți fi amândoi de acord? Ar putea fi o idee de data aceasta, apoi alta data viitoare.
Timpul petrecut în aer liber poate fi un mare ajutor în cazul în care armonia se strică – o plimbare în parc, un loc de joacă, grădinăritul și alergatul sunt toate elemente foarte bune pentru a rupe circuitele.

Consolidarea pozitivă a cooperării

Acordați atenție atunci când observați copiii cooperând și asigurați-vă că recunoașteți specificul încercărilor lor de a rezolva împreună diferențele.

Iată câteva posibilități:

Voi doi ați găsit o soluție inteligentă atunci.
Îmi place modul în care l-ai ajutat pe fratele tău să împacheteze jucăriile.
Recompensați munca în echipă uneori, făcând-o explicit, de exemplu: „Ați fost amândoi atât de utili în supermarket încât am terminat repede cumpărăturile, hai să mergem în parc”.

Evitați comparațiile

Copiii se compară în mod natural cu frații lor, mai ales dacă sunt apropiați ca vârstă. Sexul poate contribui, de asemenea, la comparațiile între frați, copiii de același sex fiind mai predispuși să facă referire la fratele lor de același sex. Încercați să nu comparați frații în mod direct. Exemple precum cele de mai jos pot servi la încurajarea resentimentelor și la descurajarea celor mici de a încerca anumite lucruri:

Fratele tău, Eric, știa deja să-și scrie numele la vârsta ta.
De ce nu-ți poți pune lucrurile deoparte așa cum face sora ta?

Gestionarea diferențelor

Copiii sunt diferiți – în ceea ce privește temperamentul, abilitățile, interesele, căile de dezvoltare, nevoile și personalitatea. Acceptarea acestor diferențe este esențială. Nu vă așteptați ca ei să se înțeleagă și să fie mereu împreună. Atunci când lăudați succesele individuale, fiți sensibili la modul în care acestea sunt recunoscute în fața fraților; o recunoaștere suplimentară poate fi acordată în privat. Poate fi util să vă concentrați asupra efortului, precum și asupra rezultatelor, pentru a încuraja perseverența și motivația tuturor copiilor.

Amintiți-vă că echitatea nu înseamnă neapărat egalitate

Copiii au un puternic simț al corectitudinii, dar este imposibil să tratăm fiecare copil la fel tot timpul din cauza vârstelor, nevoilor și situațiilor diferite. Dacă unul dintre copii are nevoi speciale care vă ocupă o mare parte din timp și din atenție, fiți atenți să faceți loc pentru relațiile cu ceilalți copii.

Răspunsul la un comportament agresiv

Păstrați-vă calmul și reiterați cu fermitate regula familiei de a nu vă răni unul pe celălalt. Recunoașteți sentimentele copiilor și ajutați-i să găsească o soluție. Dacă acest lucru este grav și continuu, ar putea fi utilă o consiliere profesională.

Există multe beneficii care vin din faptul că ai frați și surori: construirea unui sentiment de legătură și apartenență, împărtășirea unor momente de distracție cu o companie, învățarea directă a toleranței și cooperării și multe altele. Interacțiunile dintre frați și surori pot fi o oportunitate de a dezvolta abilitățile interpersonale ale copiilor și de a crea legături de familie care durează ani de zile.