conţinuturile paginilor

Viitorul digital al învățământului superior

Instituțiile de învățământ superior au dovedit, pe parcursul pandemiei Covid-19, o capacitate foarte mare de adaptare la modelele digitale de predare, însă au nevoie de foarte multe resurse suplimentare și pregătire dedicată, pentru a susține acest model, la nivel economic și educațional, atrage atenția o nouă analiză pe această temă, publicată de Comisia Europeană. În plus, universitățile au nevoie de schimbări suplimentare, de la chestiuni tehnice la cele ce țin de certificare,  pentru a putea susține nevoile de educație continuă, în format digital, care au început să se dezvolte.

Aceasta face trimitere la un recent sondaj efectuat la nivel european, potrivit căruia 75% dintre universitățile din Spațiul European al Învățământului Superior au planuri de a-și întări capacitatea digitală, iar 92% doresc să exploreze noi modalități de predare și după încheierea crizei Covid-19.

Această situație este interpretată în documentul citat ca un efect al faptului că digitalizarea în universități, chit că s-a desfășurat mai rapid într-unele și mai încet în altele, este un proces care începuse înainte de pandemie și cu atât mai mult este de așteptat să continue după sfârșitul acesteia.

Lucrurile nu vor fi simple, însă, avertizează analiza Comisiei: instituțiile de învățământ superior se confruntă în prezent cu incertitudini economice și financiare, iar în căutarea de noi surse de venit multe își dezvoltă oferta online în direcția programelor de învățare pe tot parcursul vieții, domeniu în care încep să intre în competiție cu oferta unor actori privați care au dezvoltat deja modele de afaceri în domeniu.

În această zonă, universitățile pot profita de folosirea la comun a unor platforme ce permit derularea cursurilor online la scară foarte mare, ceea ce contribuie și la întărirea cooperării între universități și între universități și entități economice. În plus, în aceleași platforme și în oferta unor furnizori privați au apărut deja instrumente ce întăresc modelul economic al parteneriatelor, precum cele ce permit transferul de credite.

Toate acestea se adaugă la faptul că pandemia a cultivat o nouă generație de studenți interesați să învețe mai mult sau integral online și pentru care sunt dezvoltate cursuri și servicii suplimentare celor la care s-a apelat în reacția rapidă din prima parte a pandemiei.

Oportunitățile vin, însă, la pachet cu dificultăți numeroase: pentru a dezvoltat tot ce e necesar în noua economie digitală, instituțiile de învățământ superior au nevoie de investiții suplimentare, mai ales în infrastructură digitală și în personal bine pregătit. Ele trebuie să instruiască permanent personalul didactic, iar fără un număr considerabil de specialiști care să întărească personalul existent “acest lucru este imposibil”. 

Ca să poată face față cererii educaționale în domeniul digital și nevoilor de transformare, universitățile au nevoie de experți în elaborarea de cursuri în formate digitale, specialiști în producție, în multimedia, în suport tehnic etc..

Deși s-au adaptat rapid la predarea online în condiții de pandemie, indică documentul citat, multe universități nu au un model de pregătire a predării online de înaltă calitate, ceea ce se reflectă în experiențe negative: profesori care sunt nevoiți să se bazeze pe propriile resurse pentru predare, studenți care renunță la cursurile online din cauza unor situații neplăcute.

Pe lângă acestea, inovațiile din programele online de educație pe tot parcursul vieții, care atrag tot mai mult interes în prezent, pot să atragă permanent persoanele interesate doar dacă sunt puse la punct sistemele de certificare, iar pentru garantarea calității este nevoie să fie puse la punct noi standarde de învățare în mediul digital, precum și reglementări în domeniu.

Concluzia analizei CE: “Noul normal” din universități, în care educația digitală și online își fac loc permanent, înseamnă că universitățile au nevoie de întărire a infrastructurii digitale, de capacitatea de a oferi acces larg la acest tip de educație, care să fie centrată pe nevoile studenților și care să garanteze calitatea, lucruri mult mai greu de asigurat decât “experimentul global” cauzat de criza Covid-19 în rândul profesorilor, studenților, instituțiilor și sistemelor de educație.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: