KineDok la Brașov, sezonul VI

Cel de-al șaselea sezon KineDok la Brașov vă propune trei filme documentare proiectate online pe pagina de Facebook Artburg, în parteneriat cu Centrul Multicultural al Universității Transilvania.

PROGRAM

17.12. – Distanța dintre mine și mine

Mona Nicoară, Dana Bunescu I România I 2018 I 89 min. Toți ne luptăm cu propriul trecut. Unii, mai mult ca alții.

Un film despre credințe, artă și putere, „Distanța dintre mine și mine” explorează fricțiunea dintre memoria personală și arhiva oficială, dintre realitatea actuală și narațiunile pe care le construim despre trecut. Gândurile Ninei în timpul ultimului ei an de viață sunt confruntate cu o bogată arhivă de filme, muzică, poezie, apariții de televiziune, întregistrări private inedite și documente de urmărire de la Securitate. Sunt dezvăluite astfel dileme etice și estetice care sunt parte din trecutul, dar și viitorul nostru.

14.01. 2021 – Sahia Vintage

Aceasta este o selecție de scurt-metraje românești din perioada comunistă.

Unul dintre filme este despre cartierul Steagu Roșu.

Casa noastră ca o floare

(Alexandru Boiangiu / 1963 / 19min / Alb/Negru)

Se filmează vreme de două luni în Ferentari, Balta Albă, Pajura, Griviţa, Floreasca, Giuleşti, zona 6 Martie-Izvor.

La final filmul este prezentat în documentele interne ca un „film-anchetă” în cadrul căruia „discret sau indiscret, obiectivul cinematografic pătrunde în casele oamenilor cu voia, dar mai ales fără voia lor, surprinzând comportarea neglijentă şi de condamnat a unor locatari care au o comportare boierească faţă de locuinţe, deteriorează apartamentele şi nu respectă cele mai elementare norme de convieţuire obştească.”

Primul documentar de investigaţie al lui A. Boiangiu continuă preocuparea documentariştilor pentru tema locuirii, probată și de alte filme produse la studioul Sahia, precum Reportaj de la Steagul Roşu.

Acolo, regizorul Alexandru Sîrbu îşi urmărise personajele – locuitori ai unui nou cartier de blocuri construit în jurul fabricii eponime din Braşov – într-un moment de relaxare la sfârșit de săptămână.

Scrisoare din orașul nou

(Titus Mesaroș / 1978 / 10min / Alb/Negru)

Filmul mizează substanțial pe umor pentru a transmite, în format digerabil, un mesaj pozitiv cu privire la beneficiile intervenției modernizatoare a statului în viața cotidiană a viitorilor orășeni: când băiatul înghite din greșeală un nasture, mama îl duce la „spitalul cel nou” pentru a verifica „dacă e de la cămașă sau de la pantaloni”. Aparatul este atât de performant încât familia poate fi sigură că nasturele este de la cămașă. O rudă a băiatului cumpără un aragaz cu ecran transparent la care se poate vedea găina prăjindu-se „mai bine decât la televizor”, motiv pentru care tatăl decide într-o seară „să stea la știrile de la aragaz.”

Aflați despre mine, Adrian Sârbu

/ 1982 / 17min / ColorMizând pe o formula epistolară (de unde titlul filmului), Aflați despre mine… prinde procesele identitare profunde determinate de migrația internă a ultimelor decenii. Odată cu ruperea de spațiul de origine, tinerii își pierd reperele, devenind frecvent violenți sau dependenți de alcool. Pentru a-i ajuta, sau pentru a-i menține într-o zonă ușor de controlat, cei care administrează căminul organizează o horă săptămânală care va oferi material pentru câteva dintre secvențele cele mai memorabile ale filmului.

Numit inițial Căminiștii, filmul e regizat de unul dintre tinerii care devin angajați ai studioului Sahia la începutul anilor ‘80, aducând un val de energie și un interes proaspăt pentru documentarul social.

Pentru strănepoți, încă ceva despre București – Doru Segall

/ 1980 / 15min / Color

Structurat ca o scrisoare adresată de „un grup de cetățeni de la Studioul Alexandru Sahia” viitorilor rezidenți ai capitalei în secolul 21, filmul cuplului Segall prinde, într-o suită de instantanee surprinzător de luminoase, Bucureștiul de la începutul anilor ‘80. Când familia Segall iese cu camera pe străzile capitalei – o acțiune tot mai dificilă în ultimul deceniu ceaușist, din pricina restricțiilor aplicate aleatoriu imaginii documentare – mulți sunt încă bucureșteni doar cu buletinul, ca urmare a migrației recente de la sat la oraș, și fac eforturi să se adapteze la o realitate metropolitană care le este străină.

Avem aici un dialog ad-hoc, peste ani, intre filmul Segallilor și cel al colegului de stu-dio Alexandru Boiangiu care, cu două decenii mai înainte, își îndreptase și el camera către noile modele de locuire urbană. În cazul respectiv într-un film realizat în formula anchetei sociale și orientat în special către expunerea celor neglijenți față de proprietatea socialistă.

Reportaj de la Steagul Roșu

(Alexandru Sîrbu / 1956 / 19min / Alb/Negru)

Reportaj de la Steagul Roşu e un film atipic în contextul anilor 50. Privit din perspec-tiva deceniilor următoare, filmul aparține unui corp mai larg de documentare concentrate asupra condițiilor de viață oferite cetățenilor României de către noile cartiere de locuințe muncitorești – în cazul de față, cartierul de blocuri construite în jurul fabricii Steagul Roșu din Orașul Stalin (numele orașului Brașov în perioada 1950-1960).

21.01.2021 – Sârboaica / Srbenka

Nebojša Slijepčević I Croația I 2018 I 72 min. Moartea violentă a unei tinere fete de etnie sârbă, în contextul conflictelor sârbo-croate de la începutul anilor ’90, devine subiectul unui spectacol de teatru. Mai degrabă decât asupra spectacolului în sine, „Srbenka” se concentrează asupra momentelor de discuții de la repetiții și asupra propriilor experiențe pe care ororile trecutului le trezesc în fiecare dintre actori. Scena goală lasă locul unor segmente în care confesiunile actorilor dovedesc că tensiunile etnice și ura dintre oameni încă persistă, chiar și la nivelul adolescenților care nu se născuseră la momentul conflictelor.

A fi de origine sârbă în Croația încă rămâne un lucru rușinos, pe care mulți îl ascund. Prin scenele sale de discuții colective, de terapie în grup, „Srbenka” urmărește un proces de reconciliere cu trecutul personal și cu cel național, lansând un îndemn către toleranță în contextul unei Europe de Est acut divizate și încă scufundate în ranchiuni etnice, transmise mai departe fără justificare, din generație în generație.