conţinuturile paginilor

Conferința Națională a Managerilor Culturali 2019

Pe 26 și 27 octombrie, la Ministerul Culturii și Identității Naționale are loc Conferința Națională a Managerilor Culturali.

Eveniment-dezbatere este desfășurat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, organizat anual începând cu anul 2014 ca platformă de dialog.

A devenit o bună și tradițională ocazie de întâlnire și de schimburi de bune practici pentru managerii din instituțiile publice de cultură, specialiștii în management cultural și reprezentanții autorităților.

În prima zi a conferinței, au vorbit despre rolul Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, consilierul prezidențial Sergiu Nistor, Ministru Secretar de Stat Ardeal Ieremia, expertul cultural Delia Mucică, jurnalistul Mircea Vasilescu. Invitații conferinței au amintit și despre starea de instabilitate politică ce conduce la schimbarea mult prea frecventă a conducerii Ministerului Culturii și Identității Naționale și, implicit, la greutăți în respectarea unei strategii culturale consecvente. Au fost prezentate rezultatele Programului Centenar, evenimentele din cadrul programului bucurându-se, conform rezultatelor studiilor realizate de INCFC, destul de puțin reprezentative din punct de vedere al prezenței publicului la evenimentele finanțate în cadrul programului.

Mai multe detalii despre rezultatele studiilor realizate de INCFC, puteți vedea în cadrul celor două documente lansate, după cum fusese anunțat, tot astăzi, 26 octombrie, documente finalizate în cursul acestui an: „Barometrul de Consum Cultural 2018” și „Indicatorii UNESCO (CDIS) – Cultură pentru Dezvoltare”, precum și rapoartele preliminare ale proiectelor europene: Live Skills, EU Heritage și Heritart.  

Puteți descărca aceste documente, în format pdf, de pe site-ul culturadata.ro:

„Barometrul de Consum Cultural” este cel mai amplu studiu la nivel național, care măsoară practicile, preferințele și tendințele consumatorilor de cultură din România.

Ediția 2018 a publicației se axează pe analiza tendințelor și a practicilor culturale înainte și după contextul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri și pe reliefarea relației indisolubile între Cultură și Educație.

Cel de-al doilea document lansat în cadrul primei zile a conferinței, Indicatorii Cultură pentru Dezvoltare (CDIS).

Acesta reprezintă un set inovator de instrumente bazat pe  construcția și analiza unui număr de 22 de indicatori ce relevă contribuția multidimensională a culturii în procesele de dezvoltare.

Acești indicatori sunt grupați în jurul a 7 sectoare de activitate/dimensiuni de dezvoltare durabilă: economie, educație, guvernanță, participare socială, egalitate de gen, comunicare și patrimoniu.Metodologia CDIS este rezultatul unui proces de cercetare de patru ani (2009 – 2013). Până la sfârșitul anului 2018, a fost testat și implementat în 14 țări din întreaga lume, demonstrându-și potențialul de impact asupra politicilor culturale.

Iată câteva dintre rezultatele acestui raport:

-În timp ce indexul toleranței pentru alte culturi este destul de mare în România (67,8%), ceea ce înseamnă că cetățenii sunt dispuși să accepte ca vecini oameni de rase diferite, imigranții, muncitori străini sau persoane de religii diferite, indexul încrederii interpersonale este foarte scăzut (15,9%), în special în rândul oamenilor tineri. Aceasta se datorează tensiunilor puternice din societatea românească între valorile moderne și cele tradiționale, accentuată în procesul de tranziție către economia de piață. Indexul libertății de autodeterminare este de asemenea scăzut (9.5%) în special în cazul oamenilor sub 40 de ani, și poate fi explicat prin ultimele evenimente care au avut loc în societatea românească, cu multe schimbări în sistemul juridic și fiscal.

– Evaluarea pozitivă a egalității de gen (58%) indică faptul că există un mare decalaj între bărbați și femei în ceea ce privește valorile culturale și sociale, ceea ce indică necesitatea creșterii nivelului de sensibilizare pentru a învinge granițele și a depăși obstacolele, cu scopul de a ajunge la un rol mai participativ al femeilor în viața publică.

– Contribuția totală a activităților culturale a fost de 3,14% din Produsul Intern Brut al României (PIB) sau 4,7 miliarde de euro, ceea ce arată importanța acestui sector în economia românească.

– Contribuția culturii la dezvoltarea economică și socială națională este extrem de semnificativă dacă o comparăm, de exemplu, cu bugetul alocat ca procentaj din PIB pentru educație (4,5% în 2016) sau pentru sectorul de sănătate (5,1% în 2018). Sectorul cultural creează valoare adăugată, locuri de muncă și cifră de afaceri, conducând la o dinamică pozitivă a antreprenoriatului în acest domeniu și la crearea unui număr mare de companii. (Pentru a evalua în mod clar contribuția activităților culturale la PIB-ul național, ar trebui să fie disponibilă o bază de date a situațiilor financiare anuale, care să includă bilanțul, contul de profit și pierdere, precum și alți indicatori financiari și economici importanți. Există și o problemă de cuantificare a contribuției meșteșugurilor care nu au un cod CAEN dedicat. România are o tradiție îndelungată în fabricarea acestor bunuri, și prin urmare, includerea lor în contribuția totală este importantă).

– S-au depus eforturi semnificative pentru elaborarea unui cadru strategic pentru cultură, însoţit de un plan de acţiune şi un buget alocat. Cele două cadre strategice – Strategia sectorială pentru cultură şi patrimoniu naţional pentru perioada 2014-2020 şi Strategia naţională pentru cultură şi patrimoniu naţional 2016-2022 nu au fost aprobate prin Hotărâre a Guvernului. Este prevăzut a se realiza un nou cadru strategic pentru 2021-2027, care va fi pregătit cu finanţare europeană. În prezent, singurele cadre strategice asumate oficial care guvernează sectorul culturii sunt Programul de Guvernare 2018-2020 (care enumeră priorităţile pentru Cultură) şi Cartea albă pentru deblocarea potenţialului economic al sectoarelor culturale şi creative din România (2016).

– În timp ce în trecut femeile erau cei mai activi consumatori culturali, în 2017 bărbaţii erau cei mai activi în spaţiul public, în special în cazul prezenţei la un concert sau un spectacol de muzică live (56% bărbaţi versus 44% femei) şi în cazul vizitelor la muzeu, la galeriile de artă sau la expoziţiile de artizanat şi al frecventării unui cinema sau festival de film (53% bărbaţi versus 47% femei). Din contră, parcurile istorice/culturale sau obiectivele de patrimoniu (monumente, locuri istorice sau artistice, situri arheologice) sunt vizitate mai mult de către femei (51% femei versus 49% bărbaţi), în timp ce nu există nici o diferenţă de gen în cazul prezenţei la teatru (50% pentru ambele genuri).

– Majoritatea consumatorilor culturali trăiesc în zone urbane, în special în oraşe mari, pe când în zonele rurale cele mai vizitate locuri sunt muzeele şi galeriile de artă sau expoziţiile de artizanat şi parcurile istorice sau culturale sau obiectivele de patrimoniu (47%). Cea mai mare diferenţă dintre zonele urbane şi rurale se înregistrează în frecventarea unui cinematograf / festival de film (60% în spaţiul urban versus 40% în spaţiul rural).

-Majoritatea consumatorilor culturali în spaţiul public sunt persoane cu vârste cuprinse între 40 şi 49 de ani şi tineri (18-29 ani). Persoanele din prima categorie de vârstă preferă să viziteze parcurile istorice / culturale sau obiectivele de patrimoniu (monumente, locuri artistice sau istorice sau situri arheologice) (56%), în timp ce persoanele tinere preferă cinematograful / festivalurile de film (41%) sau concertele / spectacolele de muzică live (38%).

– Majoritatea consumatorilor culturali au absolvit şcoala primară sau gimnazială. Oamenii care au absolvit şcoala primară preferă muzeele, galeriile de artă sau expoziţiile de artizanat (42%) şi concertele sau spectacolele de muzică live (35%), în timp ce persoanele care au absolvit şcoala gimnazială preferă cinematograful / festivalurile de film şi parcurile istorice / culturale sau obiectivele de patrimoniu (monumente, locuri artistice sau istorice, situri arheologice) (55%).

– Indicele libertăţii de autodeterminare de 9,5% este scăzut în România, în special în cazul persoanelor sub 40 de ani. Persoanele care locuiesc în spaţii rurale au declarat un nivel scăzut de autodeterminare, în comparaţie cu persoanele care locuiesc în spaţii urbane. Nu există diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi şi între persoanele cu diferite grade de educaţie în ceea ce priveşte libertatea de autodeterminare. Rezultatele ar putea fi explicate de ultimele evenimente care au avut loc în societatea românească, cu multe schimbări în sistemul legal şi fiscal.

– Potrivit indicelui de libertate a presei de 62 de puncte, România este plasată la graniţa dintre ţară parţial liberă şi ţară liberă.

– Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, în 2017, producţiile cinematografice interne au avut 280.910 (2,02%) de spectatori în sălile cinematografice, în timp ce producţiile străine au avut 13.596.560 (97,98%) de spectatori. Explicaţia pentru această diferenţă uriașă – în ce priveşte numărul de spectatori ar putea fi legată de nivelul de interes în rândul publicului pentru astfel de producţii, însă am putea lua în considerare şi nivelul de promovare a filmelor naţionale în comparaţie cu filmele străine. Pentru acestea din urmă, promovarea este mai mare şi, prin urmare, numărul de spectatori este mai mare.

– Punctajul relativ ridicat de 0,85/1 privind sustenabilitatea patrimoniului la nivelul autorităţilor publice ar trebui să aibă în vedere o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte definirea patrimoniului la nivel naţional, deoarece în categoria de patrimoniu au fost incluse atât patrimoniul cultural (mobil, imobil, imaterial), cât şi patrimoniul natural.

Principalele concluzii ale acestui studiu sunt:

-Educația în domeniul patrimoniului ar trebui introdusă în curricula elevilor din clasele gimnaziale

-Este indicată introducerea în liceele de profil a unor cursuri de management cultural

-Este indicată introducerea unor ore de educație culturală în toate școlile, în ciclul primar și gimnazial, pentru dezvoltarea creativității, cu impact benefic asupra carierelor lor viitoare

-Identificarea de aptitudini tehnice, facilități și formare pentru a face România mai atractivă pentru investiții străine în industria filmului, jocurilor, animației și muzicii

-Nevoia de susținere pentru schimbarea curriculei naționale în domeniul educației artistice și culturale

-Nevoia de informare asupra strategiilor culturale viitoare

„Indicatorii UNESCO Cultură pentru Dezvoltare (CDIS)” reprezintă un instrument de susținere politică dezvoltat între anii 2009-2014, în cadrul Convenției 2005 privind Protecția și Promovarea Diversității Expresiilor Culturale.

Raportul de cercetare pentru România a fost realizat de INCFC, în colaborare interministerială cu: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale/Inspecția Muncii, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Mediului, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Turismului; și alături de alte instituții și autorități naționale: Institutul Național de Statistică, Institutul Național al Patrimoniului, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați, Departamentul pentru Relații Interetnice, Consiliul Naţional al Audiovizualului.Implementarea proiectului CDIS în România a început în ianuarie 2018 şi s-a încheiat în decembrie 2018.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: