Cei mici primesc daruri, dar care este scopul?

Există o poveste despre un om care își dorea foarte mulți galbeni pentru a fi fericit și a face tot ce își dorește dar care a sfârșit stând pe grămada de aur, păzind-o și numărând-o și îngrijorându-se să nu scadă, fără a se mai bucura de fapt de ceea ce galbenii puteau face pentru el. Aceeași este și situația copilului înconjurat de jucării și alte obiecte dar care nu se mai poate juca cu ele, ci se plictisește sau e adesea nemulțumit.
Viața de părinte este fără îndoială complicată și ne pune adesea în situații dificile. Când copiii cer obiecte pe care le-au văzut în reclame sau la colegii și prietenii lor, ori când cer insistent să meargă la cutare loc de joacă din mall ori să aibă o petrecere de ziua lor în cine știe ce loc este foarte posibil ca părintele să se simtă obligat să răspundă pozitiv acelei cereri. De la ceva dulce sau o jucărie neprevăzută în lista de cumpărături cerute insistent la casa de marcat în supermarket, la cadouri opulente sau disproporționate venite din inițiativa părintelui sau a bunicilor, avem un șir nesfârșit de situații în care părintele trebuie să ia o decizie.
Dar cum se ajunge la astfel de situații? Pe de o parte copiii sunt expuși la o mulțime de stimului de marketing iar ei nu sunt capabili să discearnă și să se controleze. Adesea chiar noi adulții avem o dificultate în acest sens. Pe de altă parte, părintele, mânat de dorința de a-și face copilul fericit și iluzionat el însuși de mesajele publicitare, de nevoia de a împlini dorințe din propria sa copilărie sau copleșit de sentimente de vinovăție că nu face suficient pentru copilul său, încearcă să îi ofere fericire acestuia cumpărându-i lucruri, indiferent dacă cererile sunt extravagante, nesănătoase sau afară din buget. Întrebarea este ce îl face pe copil cu adevărat fericit?