Care sunt semnele de depresie la copii și adolescenți

Tulburările depresive apărute în copilărie sau la vârsta adolescenței rămân adesea nediagnosticate, de multe ori fiind interpretate drept crize ori comportamente specifice vârstei. Pubertatea, caracterizată de tendința de a exagera, negarea normelor și valorilor sociale, idealizarea, dorința de a fi independent/ă, acompaniate, de la caz la caz, de atitudini și comportamente care reflectă violența, îndrăzneala, impertinența sau din contră, timiditate și emotivitate crescute, reprezintă o etapă delicată în care bunăstarea psihică poate fi mai ușor afectată.

Tipuri de depresie la copii și adolescenți

În literatura de specialitate există mai multe abordări și teorii cu privire la depresia copilului și a adolescentului. Una dintre teorii este axată pe factorul care a declanșat depresia, distingând între depresia anaclitică – apărută ca urmare a unei pierderi semnificative, de regulă, a unei figuri de atașament primar, mama de exemplu, depresia copilului care are o mamă depresivă, depresia ca rezultat al divorțului părinților, depresii asociate altor probleme medicale, spre exemplu anorexie, tulburări de comportament etcTulburarea depresivă majoră (depresia clinică) – în această situație copilul este trist, fără speranță, se supără cu ușurință, poate avea probleme cu somnul sau din contră, poate dormi prea mult, este dezinteresat și neimplicat și se poate simți dezamăgit de familie, de prieteni.
Tulburarea disforică premenstruală – după debutul menstruației la fete. Simptomele își pot face apariția cu circa o săptămână înainte de menstruație și se manifestă prin comportamente precum – se supără mult mai ușor decât în mod normal, se concentrează cu dificultate, plânge, prezintă o stare de iritare crescută. Adesea sunt însoțite și de manifestări clinice – crampe, dureri de sâni, oboseală.
Tulburarea afectivă sezonieră, de obicei în timpul lunilor reci de iarnă, dar poate apărea în orice sezon. Simptomele includ modificări ale apetitului, somnolență excesivă, tristețe care persistă, oboseală, anxietate.
Tulburarea perturbatoare de dereglare a dispoziției se manifestă prin accese de furie care par nepotrivite vârstei, agresivitate fizică sau verbală.
Tulburarea distimică, mai ușoară comparativ cu tulburarea depresivă majoră. Implică simptome similare, dar care apar intermitent pe durata a mai multor ani (caracter cronic), motiv pentru care părinții pot percepe aceste schimbări de dispoziție ca fiind parte din personalitatea copilului.

Factorii de risc ai depresiei în rândul copiilor și adolescenților sunt reprezentați de:

Existența unor conflicte puternice în familie
Sunt victime ale bullying-ului
Au suferit o traumă puternică – fizică, emoțională sau au fost victime ale unui abuz sexual
Există istoric de depresie sau alte probleme mintale în familie.
Uneori, depresia copilului este declanșată de evenimente dificile, ca de exemplu divorțul părinților, doliu, probleme la școală, mutarea domiciliului în alt oraș sau în altă țară, schimbarea școlii.

Depresia poate fi și rezultatul unui cumul de factori, predispoziție genetică alături de factori de mediu – conflict familial, un eveniment traumatic pe fondul unor probleme în mediul școlar etc.

Cele mai frecvente simptome ale depresiei la copii și adolescenți

Tristețe, o dispoziție proastă care pare să nu mai treacă
Stare de iritare, copilul/ adolescentul pare morocănos tot timpul
Lipsa interesului pentru hobby-uri și alte activități care îi plăceau înainte
Oboseală și senzația de extenuare persistentă.
De la individ la individ, mai pot apărea:

Probleme cu somnul, fie nu poate să doarmă suficient, fie doarme prea mult
Probleme de concentrare
Interacțiune scăzută cu familia, prietenii, colegii
Copilul/ adolescentul pare indecis frecvent
Manifestă lipsă de încredere, în el, în persoanele din jurul său
Mănâncă mai puțin sau mai mult față de obicei
Prezintă fluctuații de greutate semnificative
Pare incapabil să se relaxeze
Pare letargic
Vorbește sau arată sentimente de vinovăție, lipsă a valorii
Pare să se simtă „gol pe dinăuntru”
Are gânduri de autovătămare sau chiar suicid.
Anumiți copii prezintă și semne ale anxietății sau pot avea simptome fizice: dureri de stomac, dureri de cap fără o cauză medicală identificată.

Problemele de la școală sau problemele comportamentale pot să constituie și ele semne ale depresiei.

În anumite cazuri se ajunge la consum de alcool sau consum de substanțe ilicite pe fondul depresiei.

Ce pot face părinții?

Depresia copilului sau a adolescentului este o afecțiune complexă și serioasă, prin urmare trebuie abordată ca atare. Ideea că se va rezolva de la sine în timp se poate dovedi periculoasă deoarece depresia poate avea implicații substanțiale asupra dezvoltării psiho-emoționale a copilului/ adolescentului.

Copilul/ adolescentul trebuie încurajat să vorbească despre ceea ce simte și ceea ce trăiește cu un părinte, un bunic sau altcineva din familie, poate un prieten sau un profesor, un adult cu care are o relație mai apropiată, inclusiv un psiholog/ psihoterapeut.

Comunicarea poate însă să nu decurgă într-o manieră eficientă, copilului depresiv nefiindu-i deloc ușor să se exteriorizeze și să exprime în cuvinte stările pe care le experimentează, caz în care supravegherea atentă și activă a modului în care se manifestă este esențială.

În cazul celor mai mici, părinții pot urmări modul în care se desfășoară joaca acestora. Prin joc copiii se exprimă la fel de mult precum o fac prin cuvinte, uneori chiar mai mult. Părinții pot afla despre sentimentele copilului petrecând timp cu el, implicându-se în joaca lui sau urmărind cum se joacă. Un copil stresat, supărat va prefera o joacă mai agresivă, cu lupte, adesea singur, fără să dorească compania altor copii.

Comportamentul agresiv, deși nu este tolerat, poate constitui un simptom al depresiei. Oferiți copilului/ adolescentului deprimat agresiv șansa de a explica de unde vine furia lui. Deși o astfel de invitație la dialog din partea părintelui este posibil să nu funcționeze din prima, nu renunțați. Chiar și copiii de vârstă mică conștientizează atunci când au un comportament nedorit, „rău”, este important ca și părinții să afle motivele supărării lor.

Atunci când observați semne ale depresiei la copilul sau adolescentul dumneavoastră și nu reușiți să stabiliți o punte de comunicare cu acesta, nu ezitați să solicitați sprijinul unui specialist, un psiholog sau psihiatru cu experiență în lucrul cu pacienții pediatrici. Izolarea socială, stima de sine scăzută, performanțele școlare slabe, absenteismul școlar și dificultățile în relațiile interpersonale reprezintă câteva dintre consecințele depresiei netratate la copii și adolescenți. Pe termen lung, poate crește riscul de dezvoltare al unor alte probleme psihologice – tulburarea de anxietate la vârsta adultă, adicții și altele.