Anxietatea la copii. Ce este de făcut?

​Copleșiți de grijile cotidiene și veșnic limitați din punct de vedere al timpului, părinții trec adesea cu vederea tendințele anxioase ale copilului, fără să sesizeze că fricile celui mic s-au transformat în ceva mai mult de atât.
Anxietatea, de care auzim tot mai des în ultimii ani, este afecțiunea caracterizată de grijile exagerate și nefondate cu privire la situații normale. Aceasta cauzează o serie de manifestări fizice precum insomniile, senzația de nod în gât, neliniștea, problemele gastrointestinale ori atacurile de panică. Cu toate că adulții sunt cei care se plâng, în general, de anxietate, psihologii ne sfătuiesc să fim atenți și la cei mici, care pot dezvolta, la rândul lor, anxietate, mai ales dacă există în familie un adult care suferă din cauza unei asemenea tulburări psihice.
Anxietatea în doze mici este normală la copii, așa cum este și la adulți. Lucrurile se complică, însă, atunci când anxietatea ia amploare și iese din limitele normalității.
Cum detectezi anxietatea la copii
Este vorba despre anxietate atunci când manifestările fricii sunt mai dese și mai severe. De exemplu, e în regulă ca celui mic să îi fie teamă de un câine ori să îl doară burtica de emoții în prima zi de școală sau dacă are un examen important. Însă dacă cel mic dezvoltă o teamă față de orice – începând de la activitățile sociale până la anumite spații și activități, copilul are de-a face cu tendințe anxioase.

​Observă-i comportamentul celui mic și, dacă observi următoarele simptome, poți lua în calcul diagnosticul de anxietate și în acest sens te vei consulta cu un psiholog:
 
Copilul a devenit temător, nu pare să se bucure de unele activități așa cum făcea înainte.
Își pierde ușor concentrarea sau pare mereu îngândurat.
Refuză să mănânce în unele locuri (mai ales dacă sunt aglomerate).
Refuză să folosească toaletele publice și își face nevoile doar acasă.
Când este temător cu privire la o situație, devine palid și tremură, se deranjează la stomac.
Este mereu încordat.
Este foarte sensibil și plânge din orice.
A dezvoltat tot felul de fobii.
Are temeri nefondate și își construiește scenarii negative.
Are gânduri obsesive și comportamente compulsive.
Întreabă mereu “dacă s-ar întâmpla” (un cutremur, un accident, să se îmbolnăvească o persoană, etc.).
Refuză să vorbească în public.
Nu este sigur pe el și cere întotdeauna aprobarea unui adult pentru a face ceva.
Ce e de făcut atunci când copilul este anxios
În primul rând, vei merge cu copilul la psiholog, pentru a te asigura că bănuielile tale sunt fondate. Apoi, vei ține cont de sfaturile oferite de specialist.
Iată ce strategii poți adopta pentru a-l ajuta pe cel mic in lupta cu anxietatea:
Nu încerca să elimini/ ignori anxietatea, mai degrabă încearcă să îl inveți pe cel mic să o țină sub control – înlăturând factorii declanșatori ai anxietății nu îl ajuți pe cel mic să scape de anxietate, întrucât mintea lui va găsi alte surse care să îi declanșeze gândurile și grijile. Indicat ar fi să îl înveți pe cel mic să își accepte problema și să o controleze. Sfătuiește-l să respire corect atunci când îl cuprinde panica, să se liniștească și să își amintească că este în siguranță și că nimic rău nu i se va întâmpla.
Nu aborda un comportament evitant pentru a-i reduce anxietatea – pe termen scurt, copilul se va simți mai bine daca veți renunța să mergeți la cumpărături pentru că asta îl face să se simtă anxios. Însă pe termen lung, comportamentul evitant nu face altceva decât să întărească comportamentul anxios. Dacă cel mic este anxios, încurajează-l, explică-i că totul va fi bine și să îi ești alături în situația cu pricina. Ajutându-l să își înfrunte temerile, îl vei face să înțeleagă că frica sa este nefondată.
Explică-i că îl înțelegi, dar fără să îl încurajezi – dacă cel mic se teme să meargă cu metroul și tu îl obligi să o facă, spunându-i că nu are motive să se teamă, frica nu dispare, ba apare pe lângă aceasta și frustrarea, întrucât copilul se simte neînțeles. Mai degrabă, asigură-l pe cel mic că îi înțelegi grijile, însă totodată străduiește-te să îi oferi garanții cu privire la călătoria cu metroul, asigură-l că totul este sub control, ba prezintă-i chiar aspectele pozitive, încercând să îl faci să privească partea plină a paharului.