Iubirea de sine în relația părinte-copil

Când apare un copil pe lume părinții sunt fericiți, mândri pentru că el, copilul va reprezenta valoarea supremă pentru ei și chiar sensul existenței lor.
Când cei doi parteneri au o relație funcțională și au bun nivel al stimei de sine vor crește de asemenea un copil cu o bună stimă de sine, ușor adaptabil pentru că iubirea lor va hrăni stima de sine a copilului lor.
Într-o familie în care partenerii au un nivel scăzut al stimei de sine sau când au o relație maritală defectuoasă este posibil să se folosească de copil (bineînțeles la nivel inconștient) fie pentru a atenua durerea relației lor spinoase fie, pentru a-și îmbunătăți stima lor de sine.
Copilul nu este și nu trebuie să fie extensia părintelui, adică prelungirea viselor și aspirațiilor lor neîmplinite.

​

​Se întâmplă că unii părinți să aibă această tendință de a încerca prin copil să obțină și să realizeze, ce ei personal nu au reușit în viața lor. Se face acest lucru deseori cu așa zise sacrificii dar, mai ales sacrificând individualitatea și autonomia propriului copil.
Se poate porni de la lucruri ce par complet nevinovate, de exemplu în copilărie și-a dorit nespus de mult o jucărie scumpă, grozavă și pe care părinții săi nu și-au permis să i-o ofere. Acea jucărie care lui i-a fost refuzată, va dori să i-o ofere copilului său.
I-o cumpără și are așteptări că acesta să fie fericit și entuziasmat. De fapt așteaptă să vadă trezite în copilul său, bucuria și emoția pe care el personal ar fi trăit-o dacă, ar fi avut șansa, să o primească în dar.
Dar, deziluzie copilul abia se uită spre ea pentru că el nu și-a dorit-o și părintele rămâne blocat, dezamăgit. Părintele se va simți frustrat pe de o parte pentru că efortul de a o procura nu a fost apreciat. Pe de altă parte așteptându-se să facă o mare bucurie și să primească mulțumiri, constată că nu a primit nimic, nici acea bucurie pe care se aștepta să o vadă în ochii copilului său, iar de mulțumiri nici nu poate fi vorba.
Funcțional, ar fi să realizeze că și-a dorit jucăria pentru el, că o consolare că nu a avut-o când era mic și să accepte reacția copilului dar, din păcate nu se întâmplă așa. Copilul va fi acuzat că este nerecunoscător sau că nu va mai primi nimic până nu va ști să se poarte și să se bucure de un cadou.
Ce a uitat în acest caz părintele, este că ocupat să-și aducă la împlinire propriile vise el nu știe ce-și dorește de fapt copilul său.
Este necesar dragi părinți, să fiți atenți la nevoile copilului vostru, lăsați-l să viseze el, pentru el.
Cea mai bună lecție, pe care i-o puteți da copilului vostru este să-l învățați să se iubească, să fie atent la nevoile sale şi să depună toată energia pentru a răspunde acestor nevoi.
Ascultați-l, acceptați faptul că este diferit de voi, acceptați-i propria-i individualitate.El are personalitatea lui diferită de a voastră, un alt temperament și alte abilități. În mod evident de aici, rezultă că va avea alte preferințe, dorințe, gusturi, alte opinii și alte așteptări.
Pentru a avea un copil cu o bună stimă de sine, care-și cunoaște valoarea, învațați-l să-și exprime gândurile, dorințele, emoțiile și nu uitați că, în primul rând copilul învață prin imitație și că vreți sau nu, reprezentați un model pentru el.
Este necesar să știe, că are dreptul să fie diferit de dumneavoastră și că, nu-l învinovățiți pentru asta.
Pentru a crește un copil cu o bună stimă de sine ambii părinți vor valida dezvoltarea copilului, pentru că în fiecare etapă de viață copilul capătă noi abilități, capacități cu care va deveni mai performant, mai pregătit pentru a face față vieții.